Numerar sau card?

Mare, mare scandal la poarta României, cu noile reglementări privind încasările în numerar, în cazul tranzacțiilor dintre persoane juridice și persoane fizice sau dintre persoane juridice între ele. Nu mai mult de suma X/tranzacție, nu mai mult de totalul Y/zi lucrătoare.

Contabilii au luat foc, societățile nu mai înțeleg nimic (sau nu mai vor să înțeleagă). Unii strigă că, indiferent ce spun aceste reguli apărute acum, trebuie să ne ținem tari și să plătim totul cash, pentru că nimeni, orice ar fi, nu ne poate refuza acest drept.

Serios? Nouă nu ni se pot refuza drepturi? Păi tot nouă ne-au interzis, în 2020, să ieșim din case ca să mergem la slujbele de Înviere, de a trebuit fie să fentăm controalele (pentru că poliția chiar veghea pentru „siguranță”, în acele nopți de război al sufletelor), fie să stăm cu capetele ieșite pe fereastră, ca să simțim că ne vindecăm, în timp ce lumea era condusă în funcție de protocoale COVID care se schimbau de la o zi la alta, fără vreo logică prea mare, fără vreun sens care să ducă sufletele în așteptare de salvare în aceeași direcție

Tot nouă ni s-a refuzat dreptul de a alege, într-o oarecare liniște, dacă vrem sau nu să ne vaccinăm, dacă putem să credem în leacul la seringă, pentru că, dintr-o dată, s-au închis centrele comerciale pentru nevaccinați, s-a interzis accesul acelora care nu aveau certificat în spitale, în spații închise de care, cumva, aveam nevoie. Și s-a creat o altă isterie, în jurul acestei obligații pe care destui dintre noi nu au înțeles-o până la capăt. Iar acum apar studii care spun că unele vaccinuri ar putea provoca boli de inimă mortale.

Putem vorbi de drepturi? Mai putem vorbi de drepturi? Se zvonește că se vrea excluderea cash-ului. Și se întreabă, legitim, unii analiști ai societății: ce vor face oamenii de la țară, care nu au altceva decât bani numerar, care nu știu să se ducă să plătească la prăvăliile sătești cu cardul, care nici nu au carduri sau contacte controlate cu banca.

Ce se fac bătrânii noștri, din comunele care sunt, oricum, rupte de lume, de ceea ce noi, ăștia din partea cealaltă a scenei, numim, de multe ori fals, civilizație?

La fel se spune și de oameni: ăștia vor să scoată oamenii! Din propriile vieți? Le-ar plăcea! Dar nu, încă nu, din magazinele tip supermarket, acolo unde se zvonește că se încearcă înlocuirea casierilor cu case de marcat automate, pe care să le controlăm noi, cumpărătorii, pentru plata tot cu… cardul. Capcană în care se cade ușor și din care reies analize eronate: oricărui copil care n-a avut casă de marcat de jucărie demult îi va plăcea să scaneze produsele și să folosească des casele self-service. Dar dacă sensul e, de fapt, altul, și alegerile noastre ar trebui să fie mai controlate.

Dar teorii ale conspirației sunt multe. Ne atacă din toate părțile.

Viața e un joc, dar regulile jocului nu sunt niciodată clare. Și, vorba poetului, sunt schimbate prea des și chiar în timp ce noi ne aflăm în plină cursă. Așa că, numerar sau cu cardul, ne-am putea trezi la finalul acestei drumeții, pe locul întâi, dar pierzători. Pentru că regulile ar putea să spună că doar cei de pe ultimul loc se califică. Doar cei de pe ultimul loc câștigă. Stați pe loc!

Citește și:

Cine are grijă de România? Cine are grijă de români?

Săptămâna altfel, săptămâna la fel

”Chiriași la noi în țară”

Când românii se simt români

De ce Austria nu ne vrea?

Și, totuși, de unde prețurile astea?